All in Favour


Sa ne bem gandurile nediluate, sa ne hranim cu nestatornice vise, sa murim chiar, odata cu soarele, sa ne odihnim ingropati in intuneric si sa deschidem ochii abia dimineata, grei de bruma si ger! Destul cu metaforele! Ma spal pe maini de geniul neinteles si-mi voi hrani spiritul cu larve care sa-mi gadile obrajii pana la zambet. Ah, parca aud pe cineva razand ironic, neincrezator ca ecoul unei injuraturi care-ti invineteste carnea sufletului. Din spate, din mine cineva nu crede ca imi respect cuvantul, dar va simti abandonul intr-un trecut cu iz de azil nevizitat de dorinte,dor si alte nimicuri ucigase. Trebuie sa aleg un nume, unul special cu destin unic, feminin de la prima pana la ultima litera si nu-mi pot aduna gandurile, nu pot constientiza realitatea ultimelor zile, nu pot asocia cele cateva sute de grame nascute prematur cu noptile ravasite de lacrimi si poate chiar iubire uitata prin asternut. Imi tremura si acum mainile, privirea si vad totul intr-o ceata care seamana cu ochii ei laptosi, prea mari pentru un chip atat de mic, clipind des intre oasele inca moi. Adunasem in jurul meu o liniste subreda si ma rezemam de ea nebanuind strigate ce rupeau invelisul pielii protectoare dintr-o nevoie subita de viata si aer. 

- Domnule, nu puteti fuma aici! Si a trebuit sa inteleg unde ma aflu, ce caut, ce astept si ca am primit mai mult decat merit. Mi-a fost frica si nimeni nu ma cunostea, nimeni nu vorbea o limba pe care sa o inteleg, singura care stia cine sunt dormea istovita, eliberata de povara celui mai frumos secret al ei. Am asteptat, am mers cu pasi repezi batatorind in gand ideea care ma tarase in toiul noptii pe scarile unui spital pe care nu-l mai gaseam orbit de emotii si... dupa cateva ore de chin indulcit cu instinct patern, am vazut-o, doar am vazut-o pentru ca ne-a pedepsit in felul ei si a venit prea devreme, dar am simtit-o, i-am respirat existenta, i-am imortalizat pe retina pielea cu vene subtiri si dese. Nu seamana cu nimeni, e ea, un bulgare de viata care aluneca prudent pe un drum nestiut de nimeni. Ma asez si ma ridic, nici un loc nu ma mai cuprinde, asteptarea e lovitura de bici, orele nu mai trec si timpul imi scartaie in urechi a oboseala si tensiune. As vrea sa plang, sa inteleg, sa-i pot oferi garantia fiecarei zile care va trece, sa o prind inainte sa cada pentru ca... imi simt in piept trei inimi.